La ora actuală există mai multe categorii de oameni funcţie de cât de mulţi bani câştigă anual.
Tu câştigi peste 20 000 de lei pe an sau sub 20 000 de mii de lei pe an?
Din aceşti bani cât reuşeşti să economiseşti anual? Peste 2000 de lei sau sub 2000 de lei ?
Dar pentru aceşti bani cât munceşti ? Cel puţin 8 ore pe zi sau sub 8 ore pe zi ?
Statisticile arată că peste 90% din populaţie fac parte din categoria celor care câştigă sub 20 000 de lei pe an şi economisesc sub 2000 de lei pe an.
Indiferent din ce categorie faci parte, dacă mergi pe stradă şi întâlneşti un cerşetor, adică un om cu haine rupte şi probabil bolnav, chiar fără un picior, îi dai 50 de bani sau chiar un leu?
Ei ... sa nu-mi spuneţi că din toată sărăcia ta nu poţi da 1 leu unui astfel de om amărât. Nu pot să cred aşa ceva. De regulă, oamenii sunt miloşi şi dau ceva din puţinul lor şi celor cu probleme.
Dar dacă întâlneşti pe stradă o femeie care vinde flori cu un leu buchetul, cumperi un bucheţel?
Oare ce putem face cu nişte flori care arată rău, de multe ori ofilite şi legate cu aţă. Eu cred că nimic. Cu siguranţă le vei arunca dacă totuşi faci greşala să le cumperi.
Dar dacă întâlneşti prin piaţă un bătrân cu un cântar care cere 1 leu pentru a te cântării, îţi controlezi greutatea ?
Hai să fim serioşi. Cine are chef să se cântărească ziua în amiaza mare, în mijlocul pieţei, tocmai când te grăbeşti mai tare? Şi în plus cine ştie ce rablă de cântar are moşul ? Cred că doar un om fară minte dă banii pe aşa ceva.
Sunt sigur că sunteţi de acord cu mine. Indivizii aceştea nu ştiu din ce să mai facă bani: flori ofilite, cântar. În loc să facă ceva serios.
....................................................................................
Sau parcă spuneaţi că sunteţi dispuşi să daţi un leu unui amărât care cerşeşte pe stradă şi nu are ce să manânce ?
Hmm !!! Interesant !!!
Oare câţi ştiţi că cerşetoria este o meserie bine plătită?
Oare câţi ştiţi că în Bucureşti un cerşetor câştigă 200 de lei pe zi în zilele proaste?
Am zis 200 lei pe zi !!!!!!!??????????
Vai de mine !!!
Păi asta nu înseamnă 6000 de lei pe lună ?
Câţi vă puteţi lăuda cu asemenea salarii? Sau, mă rog, căştiguri că poate aveţi afaceri?
Câţi ? Şi totuşi insist. Câţi puteţi vorbi de câştiguri constante de 6000 lei / lună ?
Să revenim cu picioarele pe pământ! Oricât de mult ar câştiga un cerşetor nu ne putem preta la aşa ceva. Doar nu o să mergem cu toţii în Bucureşti cu o haină ruptă în spate, la cerşit. Suntem oameni respectabili. Şi în plus avem o cârcă de studii. E clar că nu putem face aşa ceva.
Offf... 6000 de lei !
Prostii, prostii şi iar prostii !!! Vi s-au urcat banii la cap. Toată lumea trăieşte din salariu şi munceşte din greu. Şi vecinii mei muncesc pentru salariu. Şi uite că trăiesc şi ei.
- Dragă Dan e cazul să îţi revii în simţiri. Doar nu o să renunţi la cariera universitară(hi hi hi), unde câştigi 800 de lei pe lună, pentru meseria de cerşetor.
- Dacă te recunoaşte cineva prin Bucureşti?
- Dacă află Ioneasca de la 3 ce faci tu în timpul liber?
- O să ştie tot blocul ! O să te faci de râs ! O să afle tot cartierul ... tot oraşul ... toată ţara !!!!!!!
- Lasă-i încolo de bani !. Oamenii cu bani sunt răi. Sigur i-au obţinut pe căi necurate. Mai bine sărac şi curat. Ce o să zică lumea ?
Sunt sigur că vă doriţi 6000 de lei pe lună. Şi sunt sigur că nu veţi merge în Bucureşti la cerşit.
Vreau să vă spun că 90% din populaţie sunt oameni care muncesc din greu pentru 20 000 de lei pe an. Adevarul este că aceşti oameni nu progresează ci stagnează.
O altă statistică arată că la 65 de ani, din 100 de persoane de condiţie „medie” :
- 54 % sunt faliţi
- 36% sunt morţi
- 5 % încă lucrează
- 4% sunt îndependenţi financiar
- 1% este bogat
Am ajuns la concluzia că dacă mai mulţi oameni ar înţelege ce beneficii le-ar aduce faptul de a face parte din cei 10% care câştigă cu mult peste 20 000 de lei pe an ar fi dispuşi să înveţe cum să facă acest lucru.
Închipuieşte-ţi pentru o clipă .....
... că timpul şi banii nu reprezintă o problemă în viaţa ta.
... închipuieşte-i că poţi să îţi duci copii la şcoală în fiecare dimineaţă, şi că nu eşti nevoit să pierzi nici o piesă de teatru în care joacă fetiţa ta, şi nici un meci de fotbal al băieţelului tău.
... închipuieşteţi că îţi programezi munca în funcţie de meciul de fotbal cu prietenii şi nu meciul în funcţie de programul de la serviciu.
... închipuieşteţi că îţi poţi achita rata împrumutului pentru maşină, şi cea pentru casă, şi facurile integral la sfârşitul fiecărei luni.
Toate acestea sunt posibile. Mă tem însă că va trebui să munceşti pentru ele. Şi este foarte greu pentru că va trebui să munceşti în plus pe lângă serviciu pentru o perioadă. Şi două ore pe zi timp de un an, doi, poate chiar 3 este prea greu pentru tine. În plus domeniul este unul nou şi greu accesibil.
Cei care azi lucrează ca şi consultanţi afacere în Calivita sunt nişte supraoameni. Ei câştigă poate 6000 de lei pe lună pentru că s-au născut învăţaţi. Oricum e clar că nu sunt normali. Unii merg şi la serviciu şi construiesc şi afacerea. În acelaşi timp nu îşi neglijază familia şi au timp şi de distracţii. E clar că sunt supraoameni. Eu chiar am văzut unii dintre ei care au cu un kg de creier în plus, alţii au patru mâini.
Tu vrei să fii supraom?
Mmm, nu vrei, nu-i aşa?
Dar ceva îmi spune că îţi doreşti nişte bani în plus pe lângă salariu. Şi parcă ai vrea şi concedii mai lungi. Mda, văd că vrei să petreci mai mult timp cu cei dragi ţie.
Parcă ceva îţi şopteşte că merită să încerci şi tu.
Eu zic să îţi vezi de treabă. Ce o să zică vecinii tăi ? Vai !!! Dar colegii de la serviciu?
......................................................................................
În continuare, 3 dintre colegii noştrii ne vor împătăşii din experienţa lor.
* O doamnă din Moldova se plânge că, de câte ori a încercat să explice afacerea ei la telefon, nu a fost asculată serios, fiind întâmpinată de multe ori cu batjocură sau neîncredere.
* Un domn din Muntenia se plânge că, deşi a dat multe telefoane la cunoscuţi şi prieteni, în prezenţa sponsorului, el nu a reuşit niciodată să explice la telefon despre ce este vorba, iar sponsorul nu mai vrea să-l ajute ...
* Un patron, care a înţeles afacerea şi a văzut posibilităţile de câştig, mă întreabă cum să procedeze cu telefoanele ca să nu fie luat de "nebun" că a început să vândă cosmetică şi vitamine, când el este cunsocut ca om serios de afaceri.
Dacă analizaţi cele 3 situaţii, veţi vedea că numitorul comun al stresului întâmpinat de cei 3 distribuitori este grija lor de a nu fi luaţi neserioşi de ceilalţi oameni! Aceşti 3 oameni au, de fapt, o problemă foarte serioasă de rezolvat:
Ei trebuie să-şi cunoască priorităţile, înainte de a vedea care sunt reacţiile oamenilor!
Ce credeţi, ce este mai important?
- să vă stresaţi de ce vor spune prietenii dvs. despre afacerea pe care aţi început-o?
Sau
- să vă gândiţi cum să vă asiguraţi viitorul şi să obţineţi independenţa financiară?
Revenind la cazurile prezentate, stresul celor 3 distribuitori provine din următoarele motive:
* Doamna din Moldova nu este luată în serios din cauza afacerii, ci din cauza modului cum vorbeşte la telefon. Această doamnă, prin felul cum se prezintă, cum vorbeşte, tonalitatea şi timbrul vocii ei, trezeşte în interlocutor impresia că ea aşteaptă să fie considerată neserioasă sau cel mult că vrea să spună un banc nereuşit! Nici nu e de mirare că este o permanentă victimă la telefon!
* Domnul din Muntenia, în schimb, nu are curajul necesar să-şi ia sarcina telefonării şi a recrutării în propriile mâini, el aşteptând ca sponsorul să-i facă în continuare afacerea! O totală lipsă de încredere în propriile forţe!
* Patronul este prea grijuliu cu imaginea sa faţă de cunoscuţi, încercând să trateze o afacere MLM ca o afacere clasică!
Armele contra stresului
Dacă vă gândiţi la armele inteligenţei, a umorului, sau a geniului pentru combaterea stresului, îmi pare rău, dar greşiţi!
Singurele arme eficiente pentru combaterea stresului în MLM sunt ÎNCREDEREA şi SIGURANŢA!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)